Klaus-Dieter John este un doctor misionar care toată viaţa s-a luptat pentru a-și vedea credinţa în Dumnezeu în acțiune.
„Trebuie să recunosc faptul că credinţa a fost un lucru dificil pentru mine,” a spus el pentru CBN News. „Cea mai mare dorinţă a mea a fost să văd dacă Dumnezeu lucrează cu adevărat…Biblia spune că dacă ne rugăm, atunci El va răspunde. Am vrut să văd dacă acest lucru se întâmplă şi în cazul meu, aşa că toată viaţa mea a fost un experiment cu Dumnezeu, cu rugăciuni născute din disperare.”
Dorinţa aceasta de a testa dacă credinţa sa este reală i-a confirmat lui Klaus nu numai că slujeşte un Dumnezeu al minunilor, însă l-a făcut martor şi la o mare binecuvântare sub forma unui spital modern, dotat cu toate cele necesare, pentru cei mai săraci oameni din Peru.
Spitalul se numeşte Diospi Suyana, o expresie incașă care înseamnă „noi credem în Dumnezeu”. În cei 11 an de când funcţionează, peste 330.000 de pacienţi au fost trataţi aici şi peste o jumătate de milion de peruani au avut ocazia să audă vestea bună a Evangheliei.
Cei mai mulţi dintre pacienţi fac parte din grupul etnic Quecha, descendenţi direcţi ai incaşilor, care trăiesc într-o sărăcie lucie, fără apă curentă sau electricitate, însă datorită credinţei persistente a lui Klaus şi a soţiei acestuia ei beneficiază de investigaţii şi tratament medical la un spital ce asigură servicii moderne, similare oricărui spital din America sau Europa de Vest.
Spitalul are săli de operaţie, terapie intensivă, cabinete de medicină dentară şi oftalmologie, precum şi o farmacie, iar în cadrul acestuia lucrează 35 de doctori şi asistente, dar şi numeroşi voluntari.
Pacienţii trebuie să plătească serviciile medicale pe care le primesc, însă costul serviciilor medicale este proporţional cu veniturile fiecăruia, şi de multe ori pacienţii fără surse de venit sunt susţinuţi de fundaţia caritabilă a spitalului.
Nu doar asistență medicală ci şi consiliere spirituală
Pacienţii sunt adesea însoţiţi de familie şi cunoştinţe, iar păstorii din cadrul spitalul au astfel ocazia de a împărtăşi Evanghelia cu mai multe persoane.
„Ne începem fiecare dimineaţă cu un serviciu de închinare , tocmai ce am aniversat 3.ooo de slujbe pe care le-am avut, şi o jumătate de milion de peruani care au auzit despre crucea lui Hristos, mormântul gol şi speranţa vieţii veşnice,” a declarat Klaus cu entuziasm!
Unul dintre păstorii spitalului ţine legătura cu noii convertiţi, asigurându-se că misiunea nu se opreşte odată cu externarea din spital.
„El conduce prin zona de sud a ţării pentru a vizita oamenii care s-au convertit în spitalul nostru şi pentru a-i ajuta să ia legătura cu diverse biserici locale din zona lor de reşedinţă. Este una dintre activităţile spitalului şi ştim că 50% din oamenii care se predau în mâinile Mântuitorului, în timpul serviciilor noastre de închinare, ajung să frecventeze o biserică locală din zona în care locuiesc,” spune Klaus.
Minunile
Provocările de a-şi vedea visul împlinit i-au testat credinţa lui Klaus în fiecare zi, motivându-l să se roage cu şi mai multă ardoare.
„Este o poveste miraculoasă, un şir lung de evenimente speciale care pot să-i convingă chiar şi pe agnostici sau atei,” spune el.
Klaus îşi aduce aminte de câteva dintre aceste evenimente speciale care i-au dovedit credincioşia lui Dumnezeu.
Când spitalul se construia, era nevoie de un inginer în construcţii – un profesionist cu mulţi ani de experienţă – care să se ofere voluntar pentru a supraveghea construcţia spitalului. Avocatul lui Klaus i-a recomandat o astfel de persoană. Klaus l-a sunat, a stabilit o întâlnire şi când s-au văzut i-a prezentat situaţia.
După ce Klaus a terminat de vorbit, soţia inginerului i-a spus o poveste remarcabilă.
„Acum trei zile am început să ne rugăm pentru un scop special pe care Dumnezeu să-l dea vieţii noastre şi în această dimineaţă am stat trei ore în rugăciune şi în aşteptare, tot întrebându-l pe Dumnezeu „Ce ar putea fi?”. După ce ne-am încheiat rugăciunea şi am zis „Amin”, telefonul a sunt şi erai tu la celălalt capăt al firului.
Ei au venit în Peru în 2006 şi nu le-a părut niciodată rău pentru alegerea făcută. Acest inginer a supervizat construcţia spitalului, a unei şcoli pentru copiii localnicilor şi cei ai misionarilor, precum şi a unui centru media. Şi a făcut toate acestea fără să aibă nici o pretenţie financiară.
Apoi a fost întâmplarea când autorităţile vamale i-au confiscat lui Klaus proiectorul pe care acesta îl folosea pentru a face prezentări, aşa că acesta s-a văzut nevoit să meargă să cumpere altul. În timp ce era la cumpărături, Klaus a întâlnit un director în cadrul unei companii de telecomunicaţii, care după ce a auzit de proiectul cu spitalul s-a decis să doneze echipament pentru transmisie prin satelit în valoare de 250.000 de dolari şi să realizeze toate conexiunile la Internet de care spitalul avea nevoie.
Într-o altă ocazie, în timpul construcţiei au rămas fără ciment. În mod total misterios, un camion cu 600 de saci de coment a apărut la locul construcţiei. Donaţia neaşteptată a fost făcută de patronul unei companii de construcţii care citise în ziar despre construcţia spitalului.
Lupta pentru credinţă
Aceeaşi persoană a donat ulterior şi suma de 70.000 de dolari necesari pentru a termina acoperişul şi a instala tavanul fals.
Acesta sunt însă miracole „mari”. Peste 50.000 de persoane fizice au donat milioane pentru a ajuta la construcţia spitalului şi pentru a-l menţine în stare de funcţionare.
Klaus spune despre experienţa de a construi spitalul Diospi Suyana că i-a întărit şi confirmat credinţa în Dumnezeu.
El şi-a intitulat chiar cartea pe care a scris-o despre această experienţă, „L-am văzut pe Dumnezeu,” (nota trad. cartea este apărută și in limba română) şi de multe ori el îşi citeşte propria carte când are parte de noi provocări care îi testează credinţa.
„Pentru mine este o mare încurajare să văd cum Dumnezeu a fost credincios, acum 20 de ani, acum 10 ani, şi apoi să am curajul să fiu şi eu statornic la rândul meu. Pentru mine credinţa nu a însemnat strigăte de „Aleluia, slavă Domnului” ci mai degraba este o luptă, o frământare, întotdeauna agăţându-mă cu disperare de crucea lui Hristos.”
Klaus spune că nu a fost descurajat sau dezamăgit de acest efort continuu, pentru că el crede că a fi în slujba Domnului înseamnă o renunţare la preocupările cu treburile acestei lumi şi o consimţire la a îndura greutăţi pentru a vedea instaurată Împărăţia lui Dumnezeu.
„Eu spun că creştinismul nu este uşor. Înseamnă să dai totul – viaţa ta, banii tăi, timpul tău – trebuie să transpiri, să plângi, însă în cele din urmă îl vei vedea pe Dumnezeu cum îţi va da biruinţa.”