Afirmația ‘Un copil nenăscut nu este o persoană’, este un mit.
Situația stă în felul următor: Susținătorii avortului trebuie să creadă acest lucru (sau să pretindă că îl cred cu adevărat) în ciuda dovezilor copleșitoare și a logicii, altfel, trebuie să admită că susțin uciderea unei vieți umane nevinovate.
Acest mit constuie geneza fiecărui alt mit promovat de industria avortului. Dacă toată lumea ar fi dispusă să admită că bebelușii nenăscuți sunt ființe umane, nu ar conta cât de rare sunt avorturile în ultimele săptămâni de sarcină, câte efecte secundare are avortul asupra femeilor, sau dacă avortul este sau nu legal fără motiv. Dacă ochii lumii ar fi deschiși pentru a înfrunta adevărul, și anume, că umanitatea unei persoane începe înaintea procesului nașterii, nu ar mai fi nevoie de toate aceste discuții. Problema avortului s-ar rezuma la simplul fapt dacă consideri acceptabil să iei o viață umană nevinovată, sau nu.
Mitul de mai sus s-a răspândit ușor, înainte ca tehnologia modernă să ne permită să vedem bebelușii nenăscuți atât de clar prin intermediul ecografiei – înainte ca să putem observa cât de multă creștere și dezvoltare are loc chiar în primele zile după concepție. În momentul fecundării se creează o persoană nouă și unică, o persoană cu propriul ADN, separat de cel al tatălui și al mamei. Inima va începe să îi bată la aproximativ 21 de zile de la momentul fecundării, iar creierul începe să se formeze la aproximativ patru săptămâni. La 12 săptămâni sunt prezente deja toate părțile corpului și toate organele majore. Cu ajutorul progreselor moderne din medicină, bebelușii pot supraviețui în afara pântecelui încă din cea de-a 19-a săptămână de la fertilizare. (Sau de la 21 de săptămâni, dacă calculăm pe baza metodei obișnuite de datare a sarcinii – de la sfârșitul ultimei menstruații a mamei).
Dacă negi faptul că viața umană începe la concepție, atunci trebuie să existe un alt punct în care să înceapă viața. Cum poți să alegi un alt punct?
Susținătorii cei mai extremi ai avortului ar spune că umanitatea copilului poate fi recunoscută abia după ce mama duce copilul acasă de la spital. Alții consideră că viața începe în momentul nașterii. Cu toate acestea, nu are loc nici o modificare fizică între cele câteva minute dinainte de naștere, până la momentul în care bebelușul a trecut prin canalul nașterii. Nu este logic să pretindem că locația fizică a bebelușului determină dacă acesta este sau nu o ființă umană.
Unii pretind că pruncul nenăscut este o persoană, odată ce are capacitatea de a supraviețui în afara pântecelui. Asta înseamnă că umanitatea nenăscutului se schimbă în funcție de fiecare progres în domeniul medical? Cu siguranță nu a fost întotdeauna posibil ca bebelușii să supraviețuiască în afara pântecelui la 21 de săptămâni de sarcină. Au fost ei înainte doar niște ființe inferioare, subumane?
Nu putem ști unde va ajunge tehnologia medicală. În viitor, poate bebelușii vor putea supraviețui înainte de 15 săptămâni, de exemplu. Potențiala invenție a pântecelui artificial ar putea încema că un bebeluș va putea supraviețui în afara pântecelui mamei în orice moment al dezvoltării sale. Totuși, susținătorii avortului, au inventat deja un nou ‘drept de rezervă’, pentru a justifica avortarea bebelușilor din corpul unei femei.
Este imposibil să alegi în mod rațional un anumit punct în dezvoltarea nenăscutului, când acesta să devină deodată o ființă umană. Dezvoltarea lor este un proces continuu, cu un punct clar de pornire, atunci când o nouă viață începe – la concepție.
Din păcate, chiar și cu tehnologia care ne permite să vedem pruncul nenăscut în pântece, este foarte ușor pentru susținătorii avortului să-i convingă pe oameni să ignore umanitatea copilului nevăzut. Adevărul cu privire la avort este acoperit de eufemisme și argumente neesențiale, menite să ne distragă atenția de la faptul că este vorba despre uciderea unei vieți umane.
Problema a devenit atât de polarizată și părtinitoare, încât, în cadrul unui sondaj, după ce 5577 de biologi au fost chestionați în detaliu cu privire la momentul când începe viața umană, 96% dintre ei au declarat că viața începe la fertilizare. Cu toate acestea, atunci când au fost întrebați, cum este legată această părere cu controversata dezbatere publică pe tema avortului, mulți dintre ei au reacționat cu furie, retrăgându-se din poziția lor inițială, sau încercând să explice faptul că acest fapt științific de bază despre când începe viața este irelevant – în problema momentului în care începe viața.
Observăm astfel că rareori există vreo discuție rațională pe tema acestui mit în conversațiile pe tema avortului. Pentru majoritatea oamenilor, este deja un lucru prea controversat, să admită chiar, că este nevoie de o astfel de conversație. Unii susținători ai avortului vor recunoaște cu sinceritată că avortul constituie luarea unei ființe umane, și pretind că acest lucru este justificat, de obicei de autonomia femeii asupra corpului ei. Totuși, industria avortului are nevoie să facă eforturi extraordinare pentru a face întreaga națiune să își îndrepte privirile de la umanitatea copilului nenăscut – deoarece dreptul la viață este și va fi întotdeauna un adevăr evident.
Susținătorii pro-viață, vor pleda întotdeauna pentru demnitatea fiecărui copil nenăscut – vor pleda pentru ca acesta să fie pe deplin recunoscut ca persoană.