Astăzi în istorie | Martin Luther și cele 95 de teze ale sale – ȘtiriCreștine.ro

Share on facebook
Share on google
Share on twitter
Share on linkedin
Astăzi în istorie | Martin Luther și cele 95 de teze ale sale – ȘtiriCreștine.ro

Născut în Eisleben, Germania, în 1483, Martin Luther a devenit una dintre cele mai semnificative figuri ale istoriei occidentale. Luther și-a petrecut primii ani într-un relativ anonimat, învățat și călugăr. Dar în 1517 Luther a scris un document care ataca practica coruptă a Bisericii Catolice de a vinde „indulgențe” pentru a absolvi păcatul. Cele „95 de teze” ale sale, care au propus două credințe centrale – că Biblia este autoritatea centrală religioasă și că oamenii pot ajunge la mântuire numai prin credința lor și nu prin faptele lor – au declanșat Reforma protestantă. Deși aceste idei fuseseră înaintate încă de mai demult, Martin Luther le-a codificat într-un moment al istoriei destul de „copt” în reformarea religioasă. Biserica Catolică a fost împărțită și Protestantismul care a apărut curând a fost modelat de ideile lui Luther.

Tinerețe

Martin Luther (1483-1546) s-a născut în Eisleben, Saxonia (acum Germania), parte a Sfântului Imperiu Român, din părinții Hans și Margaretta. Tatăl lui Luther era un om de afaceri prosper, când Luther era tânăr, tatăl său a decis să se mute împreună cu familia la Mansfeld. La vârsta de cinci ani, Luther și-a început educația la o școală locală, unde a învățat cititul, scrisul și latina. La 13 ani, Luther a început să frecventeze o școală condusă de „Frații Vieții Comune din Magdeburg”. Învățăturile fraților s-au concentrat pe evlavia personală, acolo Luther a dezvoltat un interes timpuriu pentru viața monahală.

Cele 95 de teze

Angajat în ideea că mântuirea poate fi atinsă numai prin credință și prin harul divin, Luther s-a opus cu tărie practicii corupte ale vânzării „indulgențelor”. Acționând după această incredințare, el a scris „Disputarea asupra puterii și eficacității indulgențelor”, cunoscută și sub numele de „The 95 Theses”, o listă de întrebări și propuneri pentru dezbatere. Legenda populară spune că, la 31 octombrie 1517, Luther ar fi bătut în cuie o copie a celor 95 de teze ale sale la ușa bisericii Castelului Wittenberg. Realitatea probabil că nu era atât de dramatică; Cel mai probabil, Luther a agățat documentul pe ușa bisericii pentru a anunța discuția academică ce avea să urmeze în jurul acesteia.

Cele 95 de teze, care vor deveni ulterior fundamentul Reformei protestante, au fost scrise pe un ton remarcabil de umil și academic, mai degrabă interogatoriu decât acuzator. Obiectivul general al documentului a fost totuși destul de provocator. Primele două teze conțineau ideea centrală a lui Luther, că Dumnezeu îndemna credincioșii să caute pocăînța și că numai credința, nu faptele, ar duce la mântuire. Celelalte 93 de teze, dintre care unele criticau direct practică vânzării indulgențelor, sustinandu-le pe primele două.

În plus față de criticile sale față de indulgențe, Luther a reflectat și asupra sentimentului popular despre „Scandalul lui Petru”:

„De ce papa, a cărui avere este mai mare decât bogăția lui Crassus (cel mai bogat om din istoria Romei anii 73 î. Hr – 71 î.Hr), nu construiește bazilica Sfântului Petru cu banii lui mai degrabă decât cu banii credincioșilor săraci?”

Cele 95 de teze au fost repartizate rapid în toată Germania și apoi și-au făcut drum spre Roma. În 1518, Luther a fost chemat la Augsburg, un oraș din sudul Germaniei, pentru a-și apăra opiniile în fața unei diete imperiale (adunare). O dezbatere de trei zile între Luther și cardinalul Thomas Cajetan nu a produs niciun acord. Cajetan a apărat folosirea indulgențelor de către biserică, dar Luther a refuzat să renunțe la convingerile lui și s-a întors la Wittenberg.

Luther Ereticul

La 9 noiembrie 1518, papa a condamnat scrierile lui Luther că fiind în conflict cu învățăturile Bisericii. Un an mai târziu s-au convocat o serie de comisii pentru a examina învățăturile lui Luther. Prima comisie papală le-a găsit eretice, dar a două a afirmat doar că scrierile lui Luther erau „scandaloase și jignitoare pentru urechile pioase”. În cele din urmă, în iulie 1520 Papa Leon al X-lea a emis o bulă papală (decret public) care a concluzionat că propunerile lui Luther erau eretice și i-au dat lui Luther 120 de zile să se retragă la Roma. Luther a refuzat, iar la 3 ianuarie 1521 Papa Leon l-a excomunicat pe Martin Luther din Biserica Catolică.

La 17 aprilie 1521 Luther a apărut înaintea „Diet of the Worms” sau „Dietei Viermilor” din Germania (Dietă viermilor – un sistem de guvernare stabilit în 1521 care și-a îndreptat privirea spre conflictul dintre Luther și clericii Bisericii Catolice). Refuzând din nou să se retragă, Luther și-a încheiat mărturia cu afirmația: „Iată-mă. Doamne ajută-mă. Nu pot să fac altceva.” La 25 mai, împăratul Sfântului imperiu Român, Carol al V-lea a semnat un edict împotriva lui Luther, ordonând arderea scrierilor sale. Luther s-a ascuns în orașul Eisenach pentru anul următor, unde a început să lucreze la unul dintre proiectele sale majore de viață, traducerea Noului Testament în limba germană, lucru care i-a luat 10 ani.

Semnificația operei lui Martin Luther

Martin Luther este una dintre cele mai influențe figuri din istoria occidentală. Scrierile sale au pus bazele fracționarii Bisericii Catolice și declanșarea Reformei Protestante. Învățăturile sale centrale, că Biblia este sursă centrală a autorității religioase și că mântuirea este atinsă prin credință și nu prin fapte, au format nucleul protestantismului. Luther este amintit că un personaj controversat, nu numai pentru că scrierile sale au dus la reforme și diviziuni religioase semnificative, ci și pentru că în viața ulterioară acesta a adoptat poziții radicale. Unele dintre cele mai semnificative contribuții ale lui Luther la istoria teologică a fost traducerea și punerea Bibliei la dispoziția tuturor germanilor de la acea vreme.

0 0 vote
Article Rating

Comentarii

Subscribe
Notify of
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Alte Materiale

0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x