Corneliu Constantineanu în partea dreapta
„Acum, după ce au trecut câteva ore de la șocul cutremurătoarei vești, mintea noastră începe să realizeze golul imens pe care l-a lăsat Corneliu în urma plecării lui la Domnul.
Pentru noi, Corneliu a fost mai mult decât un unchi. Ne-a fost prieten, confident, sfătuitor.
Își făcea mereu timp pentru familie, deși a fost unul dintre cei mai ocupați oameni din câți am cunoscut vreodată.
Mi-a rămas impregnat în memorie timpul studenției lui, când, pentru o perioada, a locuit cu noi la Timișoara. În acest timp, ne-am atașat și mai mult de el. Mai apoi, după ce și-a început studiile în Croația, a „rămas” în continuare alături de noi prin zecile de cărți de zootehnie și teologie, rămase în biblioteca noastră. În lipsa altor cărți, citeam N. T. Wright, John Stott , Tozer, care, fără să realizez la momentul respectiv, au ajutat la conturarea vieții mele de credință.
În ultimii ani, am ținut legătură mai mult online, dar ne bucuram atât de mult de fiecare dată când, în vizitele lui în Anglia, mai poposea și pe la noi.
Cu 5 ani în urmă, am slujit pentru prima oară împreună în Londra, în cadrul conferinței „Credință. Familie. Societate.” Simplitatea și modestia lui erau ieșite din comun, specifice marilor oameni ai lui Dumnezeu. Cu o seară înainte de conferință, ne povestea la grupul de casă despre cât de important este să ne păstrăm o minte deschisă și dornică de a învăța mereu, din toate. Țin minte și acum, când a arătat cu degetul spre Mateo, care se juca prin camera, și ne spunea că avem de învățat atât de multe lucruri chiar și de la un copil. Ne încuraja mereu, nu doar de pe buze, și spunea că se laudă cu slujirea noastră ori de câte ori avea ocazia. În prezența lui, ne simțeam atât de valoroși și ne-am bucurat să aflăm că împărțim aceeași dragoste pentru versurile lui Ioanid. Corneliu a fost unul dintre sfătuitorii noștri privind calitatea versurilor pieselor noastre (din punct de vedere teologic). Am fost atât de onorați când a acceptat să ne scrie câteva rânduri la descrierea piesei „Cuvântul”!
Îți mulțumim, Corneliu, că ai fost atât de prezent în viețile noastre și că ai lăsat în urmă o mărturie demnă de a fi urmată! Chiar dacă ai plecat atât de repede acasă, mulțumim că ne-ai adus aminte că Dumnezeul pe care tu L-ai slujit, va rămâne în continuare lângă noi!
Corneliu, om „evlavios și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii poporului și se ruga fierbinte lui Dumnezeu în orice vreme” (Fapte 10:1)
You will be dearly missed!
Originea articolului: ȘtiriCreștine.ro