Patruzeci şi nouă de oameni au fost ucişi într-o serie de împuşcături care au avut loc la două moschei din oraşul Christchurch din Noua Zeelandă, vineri 15 martie. Alţi douăzeci au fost răniţi grav.
Patru persoane, trei bărbaţi şi o femeie, au fost reţinuţi. Ucigaşul a fost identificat, se numeşte Brenton Tarrant, a fost arestat şi pus sub acuzare. El a transmis fapta lui îngrozitoare în direct pe reţelele de socializare.
Această tragedie este cel mai mare masacru din istoria Noii Zeelande de până acum. Ne aminteşte că Diavolul nu vine decât să fure, să ucidă şi să distrugă (vezi Ioan 10:10). Ca şi creştini, Dumnezeu ne cheamă să plângem cu cei ce plâng. (Romani 12:15).
În aceeaşi zi, într-o altă parte de lume, în Israel, avioane de luptă au atacat peste o sută de ţinte aparţinând organizaţiei tereoriste Hamas din fâşia Gaza. Atacul a venit ca răspuns la un atac anterior cu rachete lansate de Hamas, îndreptate asupra metropolei Tel Aviv. Atacurile s-au petrecut pe fondul încercărilor de detensionare a crizei din fâşia Gaza, o echipă de mediatori egiptenii fiind prezenţi la faţa locului cu misiunea de a înlesni o încetare a focului între Israel şi Hamas.
Idele lui Martie
15 martie este şi ziua cunoscută în istorie ca fiind „Idele lui
Martie”. În lumea romană, „Idele” erau zilele de la mijlocul lunii. 15 martie
era o zi marcată prin ceremonii religioase şi era termenul limită până la care
trebuia să-ţi achiţi datoriile.
Ziua aceasta a rămas în istorie prin faptul că în anul 44 înainte de Hristos a fost asasinat împăratul roman Iulius Cezar.
Istoria acestui asasinat este foarte interesantă. Conform biografului roman Plutarch, „un clarvăzător l-ar fi avertizat pe Cezar să se păzească pentru că o mare nenoricire i s-ar putea întâmpla în ziua numită „Ide”; când acea zi a venit, Cezar care era pe drum spre clădirea senatului, l-a întâlnit pe clarvăzător şi cu un gest degajat l-a informat: „Ei bine, au venit Idele lui Martie,” la care clarvăzătorul i-a răspuns: „Da, au venit, dar încă nu au plecat.”
Mai târziu, în aceeași zi, Cezar a fost asasinat într-o locaţie situată alături de Teatrul lui Pompei, de către un grup de senatori conduşi de către Brutus şi Cassius, care au conspirat împotriva împăratului.
Conexiuni
Ce legătură ar putea fi între cele trei evenimente, în afară de faptul că toate s-au petrecut în aceeași zi din an, 15 martie?
Toate aceste evenimente sunt marcate de violenţă. Intenţia ucigaşului din Noua Zeelandă a fost să ucidă cât mai mulţi oameni. Tensiunea acumulată în ultimele săptămâni între palestinieni şi Israel a ajuns la un nivel insuportabil, lucru care a făcut ca o izbucnire de violenţă să nu mai poate fi oprită. Împăratul roman Iulius Cezar a fost înjunghiat de 23 de ori de către conspiratorii care s-au unit împotriva lui.
Apoi, toate aceste evenimente au la bază două sentimente negative extreme: ură şi frică. Este interesant de ştiut unele aspecte legate de istoria romanilor. Republica Romană a fost fondată în anul 509 î.Hr. Ea a fost condusă de către lideri aleşi de popor, un model ce a inspirat peste secole pe părinţii fondatori ai naţiunii americane. Cu timpul însă, liderii aristocratici ai Republicii au devenit din ce în ce mai indiferenţi la nevoile poporului şi din ce în ce mai preocupaţi de averea lor, de putere şi de propriile lor interese.
Iulius Cezar (100-44 î.Hr) a venit la putere ca un cuceritor militar realizat. În mijlocul haosului din Roma, Cezar şi-a condus armata peste Rubicon, la graniţa nordică a Italiei, pe 10 ianuarie, anul 49 î.Hr. Până în anul 45 î.Hr. el a devenit conducătorul suprem al romanilor, fiind proclamat dictator perpetuo de către Senatul Roman.
Această situaţie nu a convenit unei anumite părţi dintre senatori, care au început să se teamă că Cezar va răsturna autoritatea Senatului şi va deveni un conducător tiranic, iar intenţiile lui Cezar în favoarea plebei le va pune în pericol situaţia lor financiară. Ca urmare aceştia au pus în aplicare planul lor de a scăpa de Cezar sub pretextul faptului că îi eliberează pe romani de către un dictator.
Din câte s-a aflat, teroristul australian era cunoscut ca fiind un adept al teoriei supremaţiei rasei albe, şi îi consideră pe musulmanii care emigrează în ţările dezvoltate ca fiind un pericol la adresa civilizaţiei occidentale.
Evreii din Israel, deşi sunt într-un număr mic şi ocupă o porţiune foarte restrânsă de pământ, comparativ cu popoarele arabe din jurul lor, au fost şi continuă să fie ţinta atacurilor din partea diverselor state și organizaţii teroriste care au drept misiune eradicarea statului evreu şi distrugerea acestei naţiuni.
Învățături
Ce putem învăţa din toate aceste evenimente triste şi cum pot aceste tragedii să influenţeze atitudinea noastră?
Ne putem uita la urmările care au avut loc. Moartea lui Cezar a pus capăt a ceea ce a fost Republica Romană şi a marcat începutul a ceea ce va deveni Imperiul Roman, în care conducătorul a devenit Împărat, ce îşi va exercita autoritatea prin tiranie. Viaţa politică romană a degenerat devenind „o luptă între indivizi căutând onoare şi putere prin controlul complet exercitat asupra oraşelor şi asupra resurselor imperiului.” (Plutarch) Romanii se vor bucura acum de o nouă libertate, însă această libertate venea acum din autoritatea Cezarului şi doar de la el.
Ucigaşul din Noua Zeelandă s-a lăsat orbit de ură şi a distrus atâtea destine ale unor persoane care, până la urmă, erau la fel ca şi el chiar dacă aveau altă credinţă.
Pacea între arabi şi israelieni, deşi este un obiectiv urmărit şi mediatizat de zeci de ani, totuşi pare acum la fel de îndepărtat ca oricând. Aceasta din cauză că lucrurile care pot aduce pacea sunt ascunse de ochii oamenilor. (vezi Luca 19:42).
Articol preluat de la Stiri Crestine.ro