O poveste pentru Doamne și Domnișoare de Ziua Internațională a
Femeii. Nu e o poveste tristă deși are are în ea și elemente de deznădejde,
durere și suferință… e o poveste despre acceptarea, speranța și pacea pe care
doar Domnul Isus le poate oferii.
Pe Viorica am întâlnit-o într-un apartament sărăcăcios din Cahul, era pe pat așa cum puteți vedea și în poză, însă de la început ceva mi-a atras atenția, în ciuda situației în care este fața ei radia de pace și zâmbea tot timpul… după ce am auzit povestea ei am înțeles de ce, și povestea ei e asta…
„În tinerețe și-a petrecut viața cum a dorit ea și s-a distrat
și a chefuit cât mai mult până într-o dimineață cu o zi înainte să împlinească
20 de ani când pur și simplu nu a mai putut să-și folosească picioarele, era
singura acasă și în disperarea care a cumprins-o a decis că așa nu se poate
trăii așa că s-a târât cum a putut până la o masă pe care erau niște lame de rss
și a încercat să-și i-a viața. Din fericire a fost descoperită la timp și
medicii au reușit să o salveze. Asta însă nu era o fericire pentru ea pentru că
în continuare picioarele nu le putea folosii și boala se extindea, așa depresia
a pus stăpânire pe ea și a încercat încă de trei ori să înghită pastile să
termine cu viața. Decepția era așa mare încât nici mâncare nu vroia și a ajuns în
doar șase luni să cântărească 18 kilograme și durerile erau groaznice, iar
escarele puroinde nu ajutau nici ele. Familia care ar fi trebuit să o susțină a
început să o părăsească și să-i reproșeze mereu că le-a stricat viața. În
mijlocul acestei situații groaznice ceva s-a schimbat, un frate care se ocupă
cu persoanele cu dezabilități a vizitat-o i-a adus constant de mâncare și
medicamentele necesare, un scaun cu rotile și într-o zi chiar i-a făcut o
invitație la biserică la o întâlnire specială pentru persoane cu dizabilitați.
Cu greu a acceptat și acolo a auzit că Domnul Isus o iubește chiar așa cum e și
că o primește și pe ea. La sfârșitul întâlnirii a vrut și ea să fie dintre cei
care îl primesc pe Domnul Isus în viața lor și de atunci totul s-a schimbat.
Domnul Isus a adus speranța și bucurie în viața ei, El a acceptat și a iubit-o
așa cum este. A acceptat și botezul și chiar și escarele care până atunci nu se
vindecau deloc au început să se închidă, a găsit chiar și un băiat care a
luat-o de soție și viața ei a fost complet schimbată. După 15 ani de căsătorie
soțul ei a fost diagnosticat cu cancer și a murit la scurt timp, însă a găsit
din nou nădejde și putere la Domnul Isus. De fiecare dată când vorbea de Domnul
Isus ochii îi străluceau și vorbea despre El ca și cum era bunul cel mai bun,
tot ce avea mai scump și mai de preț pe lumea asta. Și așa și este. Domnul Isus
este de ajuns. Acum sora locuiește cu fratele ei mai mic care are grijă de ea.
Ca să meargă la biserică se trezește Duminica la 3 noaptea pentru că fratele ei
care lucrează hamal la piață și la 5 trebuie să fie la lucru. Fratele ei o
pregătește și de la 4 ea stă în scaunul cu roțile până vin frații cu un
microbus special cu rampa și o duc la biserică… când a ajuns la partea asta
cu greu îmi stăpâneam lacrimile… nouă care suntem sănătoși de multe ori ne
este așa de greu să mergem de la 10 la biserică.
Domnul Isus este răspunsul pentru toată siferința ta și chiar
dacă nu și mai avea nimic, nici chiar sănătate El este suficient!!
Autor: Aniel Naste
Articol preluat de la Stiri Crestine.ro