Un meteorit gigantic a explodat peste planeta noastră în ultima lună din anul trecut. Explozia a generat o energie echivalentă cu 173 de tone de trinitrotoluen, sau , mai simplu, de 10 ori mai multă energie decât a produs explozia bombei atomice de la Hiroshima în 1945.
Cum de aflăm despre asta abia acum? Explozia s-a produs asupra Mării
Bering, într-o regiune îndepărtată
din mijlocul oceanului.
Într-un studiu efectuat de cercetători de la universitatea Harvard, s-a
descoperit faptul că oamenii care beau două sau mai multe băuturi carbogazoase pe zi au un risc cu 31%
mai mare de a muri de o boală cardiovasculară decât cei care nu le consumă deloc. Fiecare doză de suc
sau băutură energizantă crește riscul cu un procent
suplimentar de 10%.
La noi, ministrul de finanţe a anunţat că România ar putea legaliza
consumul de canabis, în scop medicinal pentru început, spunând că este prematur
să se discute şi despre legalizarea acestuia în scop recreaţional. Ce nu ni se
spune este faptul că un consum zilnic de droguri poate cauza un risc crescut de
a dezvolta psihoze. Persoanele care consumă zilnic canabis sunt de trei ori mai
susceptibile să sufere un episod de psihoză, iar riscul creşte de 5 ori mai
mult dacă se consuma o variantă mai puternică a acestui drog.
În lume se întâmplă tot felul de dezastre şi nenorociri, un ciclon în Mozambique a ucis recent sute de oameniș conform unor rapoarte ale poliţiei din Noua Zeelandă, suspectul care fost arestat pentru uciderea a 50 de musulmani în timp ce se aflau la moschee se pare că mai plănuia şi alte atacuri înainte de a fi arestat, la ştiri aflăm constant de accidente rutiere în care oamenii îşi pierd viaţa, trăim fiecare zi având în faţa ochilor faptul că suntem muritori.
Dar suntem şi nemuritori în acelaşi timp.
Este cunoscută o observaţie profundă a lui C.S. Lewis care
spune: „Nu ai vorbit niciodată cu un simplu muritor. Naţiuni, culturi, arte,
civilizaţi – toate astea sunt trecătoare, ca iarba de pe câmp. Însă
cei cu care noi glumim, cu care lucrăm, cu care ne căsătorim, cu care ne întâlnim
pe stradă – toţi aceştia sunt nemuritori – şi ei vor avea parte de o veşnicie în oroare sau o veşnicie
în splendoare.”
UN ALTAR CU ŞAPTE SUTE DE ANI MAI VECHI DECÂT AVRAAM
În Israel, la fortăreaţa de la Megiddo există un altar canaanit datat în anul 2700 î.Hr., deci cu vreo 700 de ani mai vechi decât Avraam.
Megiddo este o locaţie aflată la altitudine, în apropierea unei surse
de apă şi aproape de un drum principal,
cunoscut sub denumirea de Via Maris. Prin urmare locul a fost ales pentru a fi
o fortăreaţă militară. Solomon a construit acolo grajduri pentru caii şi carele
sale. Fortăreaţa a fost cucerită şi recucerită de-a lungul istoriei, de la vechii egipteni şi până la britanici în Primul Război Mondial.
Locul a fost cunoscut în istorie şi sub denumirea de „Har Megiddo”, care înseamnă „muntele lui Megiddo”. Valea din faţa sa a luat acelaşi nume, iar peste secole locul a ajuns să fie cunoscut drept „Armaghedon”.
Cea mai cunoscută referinţă despre Armaghedon se găseşte în Apocalipsa 16 unde ni se spune că „împăraţii pământului” se vor aduna acolo pentru „războiul zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic”. În versetul 16 din capitolul 16 din Apocalipsă este scris: „Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.”
Indiferente despre cum am interpreta cartea Apocalipsei, un lucru este
cert: suntem în fiecare zi cu o zi mai aproape de eternitate. Timpul este creaţia
lui Dumnezeu şi este finit, într-o zi va ajunge la final, pentru fiecare dintre
noi dar şi pentru această lume. Cu toţii suntem
muritori în această lume şi nemuritori în lumea de dincolo. Vom trăi împreună
cu Dumnezeu în Rai, sau vom trăi separat de El pentru eternitate în Iad.
CEI CARE NU CUNOSC DECÂT ÎNCHISOAREA SUNT CONVINŞI CĂ SUNT LIBERI
M-a frapat mereu în Scriptură, faptul cum Domnul Isus Hristos se ducea în mod constant la Templu
unde intra mereu în dispute cu
liderii religioşi. Aceştia l-au respins încă
de la început,
şi au continuat să o facă pe tot parcursul misiunii Domnului pe acest pământ,
indiferent de câte minuni, vindecări şi semne a făcut Isus, lucruri care atestatu
faptul că El este Cel care spunea că este.
De ce a făcut Domnul asta? De ce se ducea
mereu la aceeaşi oameni care îl respingeau? De ce nu s-a dus la alte popoare
unde oamenii l-ar fi primit mai favorabil? Insusu El spune că „Eu am venit în
Numele Tatatlui Meu, şi nu mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi,
pe acela îl veţi primi.” (Ioan 5:43).
Ideea este următoare: cu cât oamenii resping mai mult adevărul lui
Dumnezeu, cu atât mai mult ei au nevoie să-l audă.
O persoană care a trăit toată viaţa în întuneric, nu ştie că este în întuneric. Nici nu poate vedea
murdăria din jur, pentru că întunericul
o ascunde.
Cei mai mulţi oameni nu ştiu că sunt pierduţi. Evreii din timpul lui
Isus au rămas uluiţi când Domnul le-a spus că „veţi cunoaşte adevărul şi adevărul
vă va face slobozi” (Ioan 8:32). În replică ei pretind că sunt nişte oameni
liberi şi n-au fost niciodată robii nimănui. La aceasta Domnul răspunde „oricine trăieşte în păcat este rob
al păcatului” (Ioan 8:34).
Unul dintre modurile în care Diavolul ne ține robi este acela de a
ne convinge că suntem liberi (a-ţi auzit vreodată pe cineva care are un viciu,
că spune: „pot renunţa oricând?!”). Dacă suntem robi, însă
suntem convinşi că suntem liberi, atunci nu vom dori niciodată să fim slobozi.
CEL MAI MARE DAR PE CARE ÎL POŢI PRIMI
În Scriptură, Dumnezeu îi spune lui Avraam: „Eu sunt răsplata ta cea
foarte mare.”
Acest lucru este fabulos. Dumnezeu nu ne binecuvântează cu nişte
lucruri materiale sau spirituale, ci El
ni se
dă pe El însuşi. Pe cruce, Isus ni s-a dat nouă întru totul.
Cine poate înţelege acest lucru? Cine îl poate accepta? Dumnezeu nu
doar stă în înălţimea cerului şi pronunţă o hotărâre de iertare pentru păcătoşi.
Ar fi putut să o facă, pentru că este Dumnezeu şi El face tot ce vrea. (Psalmul
115:3). Însă El a ales să vină între păcătoşi, să trăiască şi să se identifice
cu ei, fără a fi însă contaminat de păcat şi alege să se consume în totalitate
pentru a aduce iertare şi înnoire pentru cel care îl primeşte şi îl acceptă.
Atunci când ne rugăm pentru oamenii pierduţi din această lume şi când
le vorbim despre Isus, le dăm, literal, cel mai mare dar pe care ei îl pot
primi.
Dacă ai avea un leac pentru a învinge moartea şi a da celui care îl
primeşte viaţa veşnică, nu-i aşa că te-ai simţi dator să nu-l ţii doar pentru
tine, ci să-l împărtăşeşti cu fiecare muritor pe care îl întâlneşti?
Sursa: Denison Forum.
Articol preluat de la Stiri Crestine.ro