„În fiecare zi șefa
noastră ne repetă același mesaj: „Fiți atenți la bebelușii din incubatoare, să
nu fie furați! Să nu îi dați nici unei alte persoane, decât propriilor lor
mame!”. Despre aceste lucruri îmi povestea într-una dintre serile trecute
Ioana, soția mea. Am rămas suprins și intrigat la aceste gânduri de seară,
povestite după ce avuse o zi de lucru obositoare pe secția de Neonatologie din
Spitalul Municipal Atsimo.
Dragii noștri, vă salutăm
din Madagascar în numele întregii echipe Joy 4 Madagascar. Marcel este aici, la
„Jurnalul săptămânii”, pentru că lui „îi place” cel mai mult să scrie.
Comunicarea cu dvs este foarte importantă, așa că ne formăm obiceiuri noi, ca
să vă arătăm recunoștința și mulțumirea pentru parteneriatul dvs cu noi,
misionarii din Madagascar, iar astăzi, îndeobște, cu familia Șaitiș Marcel și
Ioana.
Aș dori să vă scriu în
acest articol despre zilele obișnuite ale
unei misionare cu inima bună, Ioana Șaitiș, în proiectul medical și despre
provocările de a fi „stagiar” pe Neonatologie.
Ioana este în anul al
treilea și ultimul la Școala de Asistente și Moașe PARAMAIF, iar fiecare an
trebuie să fie completat cu cel puțin trei luni de stagiu medical fie într-un
spital, fie într-o clinică medicală, iar cei care doresc să rămână în sistemul
medical de stat, cu voluntariat peste aceste luni. Cum spitalele nu sunt prea
multe în Antsirabe, mulți dintre colegii ei au fost delegați să meargă în alte
orașe, precum Betafo sau Ambositra. Li se caută cazare în săli anexe ale
spitalelor și se descurcă cum pot, încercând să învețe cât de mult pot din
toate actele medicale din diferite secții ale spitalelor.
Împreună cu Ioana avem
trei copii, iar în aprilie vine al patrulea. Din această cauză a fost scutită de a merge în alte orașe. A
rămas în Antsirabe, dar muncește ca un cadru medical. Este însă în priză de la
ora 8 dimineața până la 17 seara, ajungând acasă cu doar o jumătate de oră
înainte de a se întuneca. Îi place foarte mult ceea ce face, iar Dumnezeu i-a
oferit posibilitatea de a învăța pe mai multe secții de-a lungul celor aproape trei
ani: maternitate, boli tropicale, medicină generală, chirugie, pediatrie,
neonatologie. Își pregătește licența pe partea de neonatologie, în special pe
partea de reanimare a noilor născuți.
Luna ianuarie a petrecut-o
pe Neonatologie la Spitalul Municipal Atsimo, iar luna februarie o petrece la
Clinica Medicală din Ambalavato. De fapt, tocmai se apropie de finalul ei.
În ianuarie a început în
Madagascar o mare epidemie de pojar (rujeolă), care a avut efecte devastatoare
în viețile multor familii, atât adulți, cât și copii. Au murit peste 1000 de
persoane până la ora actuală, iar spitalele sunt supra-pline de pacienți. Știți
ce înseamnă asta? Că doi pacienți străini, copii sau adulți, împart același
pat. Își transmit boala între ei, împart cam aceleași lucruri și trebuie să și
supraviețuiască. Chiar trebuie să fii puternic!
Din păcate, chiar și dintre oameni care au fost în proiectul nostru social, a murit o mămică. Doamna Viviane, mămică a 4 copii, având doar 33 de ani, locuind într-o casă sărăcăcioasă și neîngrijindu-se bine, a fost spitalizată de tuberculoză în grad avansat. Culmea este că venea cu doi dintre copiii ei la întâlnirile noastre, iar noi o ajutam cu alimente sau alte lucruri pentru nevoile lor. A fost spitalizată timp de 3 săptămâni. Am fost alături de ei în toată această perioadă atât cu spitalizarea, cât și cu medicamentele (toate acestea se plătesc). În spital, i-au descoperit pe lângă tuberculoză și apă la inimă – pericardită, iar apoi, a contactat în spital, de la ceilalți pacienți și rujeolă (pojar). Din păcate, corpul ei era prea bolnav ca să mai poată fi…
Articol preluat de la Stiri Crestine.ro