Cea mai mare instanță din domeniul drepturilor omului din Europa a decis marți că, Barnevernet, controversata agenție norvegiană de servicii pentru protecţia copilului a încălcat drepturile unei mame prin înlăturarea forțată a fiului său, în vârstă de doar trei săptămâni, şi transferul lui în plasament la o altă familie.
Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului din Franța a hotărât, cu o decizie de 13 la 4, că Barnevernet a încălcat secțiunea 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cazul Strand Lobben și Alții împotriva Norvegiei.
Curtea a concluzionat că agenția a încălcat drepturile lui Trude Lobben și ale fiului ei asupra vieții de familie, întru-cât Barnevernet nu a furnizat dovezi privind o examinare adecvată a abilităților parentale ale lui Lobben sau analize corespunzătoare pentru a susține afirmația potrivit căreia copilul era vulnerabil și că îndepărtarea lui de mamă şi oferirea spre adopție către o altă familie a fost în interesul copilului.
Copilul, care acum are 11 ani, a fost scos din custodia lui Lobben în 2008 și ulterior transferat în plasament către o familie care l-a şi adoptat în 2011.
„Avocații pentru drepturile omului trag semnale de alarmă de ani buni privind practicile distructive ale Barnevernetului. Această hotărâre este un pas în direcția corectă pentru drepturile părinților din Norvegia și nu numai,” a declarat avocatul lui Lobben, Grégory Thuan Dit Dieudonne, într-o declarație publicată de către ADF International. „Chiar și această decizie favorabilă nu poate compensa preţioşii 10 ani pe care această familie i-a pierdut din cauza abuzului comis de statul norvegian.”
De o perioadă lungă de timp, Barnevernet a primit critici numeroase din partea comunității internaționale pentru înlăturarea forţată a copiilor din custodia părinților lor din motive aparent arbitrare. Într-o serie de cazuri, familiile au fugit din țara scandinavă din cauza a ceea ce susțineau că este tratamentul agresiv al Barnevernet.
„Aproape că nu știu ce să spun. Dar acest lucru trebuie să aibă consecințe. Și atunci mă bucur că decizia poate ajuta mulți alții care au suferit nedreptăți din partea Protecției Copilului ”, a declarat Lobben pentru canalul TV2 din Norvegia după citirea deciziei instanței.
Primul copil al lui Lobben s-a născut în septembrie 2008, după ce mama a avut dificultăți în timpul sarcinii.
Lobben a apelat la autoritățile de protecție a copilului pentru ajutor, după ce copilul s-a născut, și a acceptat oferta de a locui într-un centru familial pentru evaluare în prima lună de viaţă a fiului ei.
La o lună după nașterea bebelușului, mama a părăsit centrul și copilul a fost luat în mod forţat din grija acesteia din cauza preocupărilor cu privire la abilitățile parentale ale mamei și a îngrijorării asupra faptului că copilul nu primește suficientă hrană.
Fiul lui Lobben a rămas în asistență maternală timp de trei ani până când părinții săi adoptivi au fost autorizați să adopte copilul în 2011.
Sistemul judiciar din Norvegia a decis cu un an înainte că nu ar fi în interesul copilului să se întrerupă îngrijirea parentală și să returneze copilul lui Lobben, care între timp s-a căsătorit și a avut un alt copil, din cauza limitărilor în abilitățile parentale ale mamei.
Lobben a primit drepturi de vizitare limitate. În 2011, autoritatea parentală a mamei a fost înlăturată definitv. Ulterior, instanța a concluzionat că adopția ar fi în interesul superior al copilului.
Instanţa norvegiană a decis că părinții adoptivi, pe care fiul îi consideră ca fiind adevărații părinți, pentru că el doar pe ei îi știe, îi vor oferi copilului o mai mare securitate.
În plus, autoritățile au ajuns la concluzia că nu s-a realizat o relaţie suficient de strânsă între mamă și fiul ei în timpul sesiunilor de vizitare supravegheate.
Cu toate acestea, CEDO a motivat în hotărârea sa că ședințele de vizitare pentru Lobben și fiul ei nu au fost favorabile pentru a realiza o legătură strânsă între ei. În plus, instanța a apreciat că nu s-au întreprins nici un fel de măsuri alternative pentru a ajuta copilul să se apropie de mama.
CEDO a constatat că deciziile luate în cadrul procedurii de înlăturare a autorității parentale între aprilie 2011 și octombrie 2012 au încălcat dreptul mamei la viaţă familială stabilit în secțiunea 8.
„Această ingerință a fost în conformitate cu legea, și anume Legea privind Protecția Copilului și a fost justificată de „protecția sănătății sau a moravurilor” și de „drepturile și libertățile” copilului”, conform hotărârii instanței.
CEDO a criticat guvernul norvegian pentru că nu a ordonat efectuarea de noi rapoarte pentru a examina capacitatea mamei de a îngriji copilul înainte de deciziile sale din 2012.
„În luarea deciziilor lor, instanțele au avut în vedere probele furnizate de doi psihologi care au fost însărcinați ca experți și au întocmit rapoarte în timpul procedurilor anterioare asistenței maternale din 2010, dar acești experți nu au efectuat alte examinări de atunci,” se spune în rezumatul hotărârii Curţii.
„Numai unul dintre aceste rapoarte s-a bazat pe observarea efectivă a sesiunilor de întâlnire între mamă şi copil, și apoi doar în două ocazii.”
În plus, Marea Cameră a condamnat Agenția de Protecţia Copilului pentru că a oferit puține analize cu privire la natura vulnerabilității copilului, mai mult decât a susține că a fost ușor stresat și că are nevoie de securitate și sprijin.
„În acest context, Curtea a considerat că procesul decizional nu a fost desfășurat astfel încât să se asigure că toate punctele de vedere și interesele solicitanților au fost luate în considerare în mod corespunzător”, se spune în hotărâre.
Marea Cameră a votat pentru a forța guvernul norvegian să plătească lui Lobben echivalentul a aproximativ 27.000 USD în daune și aproximativ 10.000 USD pentru cheltuielile efectuate.
„În cazul de față, autoritățile nu au avut intenţia, încă de la început, să urmărească în vreun fel reîntregirea familiei, ci au avut în vedere ca imediat copilul să fie plasat în asistență maternală”, se arată într-o opinie concurentă din partea a șase judecători. „Această ipoteză este prezentă în toate etapele procedurii, începând cu comanda de îndepărtare a copilului din grija mamei.”
În luna iunie a anului trecut, un raport al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a constatat că există o frecvență ridicată a îndepărtărilor de urgență a copiilor din girja părinţilor efectuate de Barnevernet și a solicitat să fie implementate garanții de către agențiile de protecție a copilului din toată Europa pentru a preveni apariția de abuzuri.
„Scopul principal al agențiilor de protecție a copilului este să sprijine familiile”, a spus Robert Clarke, director european în cadrul ADF International, într-o declarație.
„Ancheta efectuată în Norvegia a arătat că, fără garanții eficiente, agențiile de protecție a copilului pot provoca pagube pe termen lung familiilor și subminează dreptul părinților de a-și crește copiii. Norvegia trebuie să respecte dreptul părinților de a-și crește copiii și de a interveni numai atunci când există dovezi ale unei încălcări grave a îndatoririlor părinților.”
Clarke a spus că există speranțe că hotărârea CEDO va „asigura că Norvegia respectă pe deplin obligația sa de a menţine drepturile părinților în temeiul dreptului internațional.”
Avocatul norvegian pentru drepturile omului, Marius Reikeras, a declarat pentru Christian Post că hotărârea CEDO va obliga guvernul norvegian să-l reunească pe Trude Lobben cu fiul ei.
Există nu mai puţin de 16 plângeri care au fost depuse împotriva guvernului Norvegiei privind înlăturarea forţată a copiilor din custodia părinților.