Binele mamei și al copilului nu se joacă niciodată la sorți, nici măcar când copilul apare în urma unei agresiuni sexuale. Amândoi, și mama și copilul, sunt ajutați prin apărarea vieții, nu prin perpetuarea violenței.
„Cum îi poți refuza avortul unei fetițe de 12 ani, victimă a unui incest?” se plânge indignat un susținător al avortului. „Și cum te poți numi pe tine creștin iubitor, dacă ai forța o victimă a unui viol să dea naștere unui copil rezultat din acesta?”
Oricine este pro-viață a auzit, într-o formă sau alta, asemenea provocare. Întrebările de acest tip sunt încărcate emoțional și menite să dovedească ori că cei pro-viață 1). sunt „iubitori de făt”, insensibili sau că 2). sunt etic inconsistenți, fiind de acord cu avortul în unele circumstanțe, dar nu și în altele.
Din păcate, cei mai mulți oameni cu concepții pro-viață au dificultăți în a răspunde la aceste provocări pentru că problema sarcinilor rezultate din agresiune sexuală este extrem de greșit înțeleasă, în general. Tipic, ambele tabere ale dezbaterii acceptă prezumția că femeia cu sarcină provenită din violență sexuală ar dori să avorteze și că avortul ar ajuta-o într-o formă sau alta să se recupereze după agresiune. Așa că, cel pro-viață este pus în poziția inconfortabilă de a argumenta că sanctitatea vieții este mai importantă decât nevoile victimei – cu care, pe drept cuvânt, fiecare om ar trebui să empatizeze.
De fapt, binele mamei și al copilului nu se joacă niciodată la sorți, chiar nici măcar în cazurile de agresiune sexuală. Amândoi, și mama și copilul, sunt ajutați prin apărarea vieții, nu prin perpetuarea violenței.
Motivul pentru care cei mai mulți ajung la o concluzie greșită despre avortul în cazurile de viol și de incest este că experiențele reale ale victimelor violenței sexuale care au devenit însărcinate sunt lăsate în mod repetat în afara dezbaterii. Cei mai mulți oameni, incluzând victimele unor agresiuni sexuale care nu s-au soldat cu o sarcină, își formează, de aceea, opinii bazate pe prejudecăți și temeri departe de realitate.
De exemplu, este o opinie comună că victimele violului care rămân însărcinate ar dori, în mod firesc, să avorteze. Dar în singurul studiu major cu privire la victimele însărcinate din viol, dr. Sandra Mahkorn a aflat că un procentaj de 75% până la 85% nu au ales avortul [1]. Fie și doar această dovadă ar trebui să-i facă pe oameni să ia o pauză de reflecție asupra prezumției amintite, că avortul este dorit sau că este soluția optimă pentru victimele abuzului sexual.
Studiul relatează mai multe motive pe care femeile le-au invocat pentru a nu avorta. Primul: aproximativ 70% din femei cred că avortul este imoral, chiar dacă multe cred, de asemenea, că ar trebui să existe opțiunea legală a unei alegeri. Aproximativ aceeași proporție de mame însărcinate după viol cred că avortul este doar un alt act de violență perpetuată împotriva corpului și copilului lor.
Citeste mai departe aici
Articol preluat de la Stiri Crestine | Info Crestin | Actualitate Crestina Online