Cântărețul de muzică country Kenny Chesney, într-una din melodiile sale spune: „Toată lumea vrea să meargă la cer, să aibă un palat înalt deasupra norilor. Toată lumea vrea să meargă la cer, dar nimeni nu vrea să meargă acum.”
Cu toții ne temem de moarte, nu-i așa? În calitate de credincioși, spunem că nu ne este frică de ea, dar acțiunile noastre vorbesc adesea mai tare decât cuvintele pe care le rostim. Este un lucru natural, înrădăcinat în psihicul nostru, este un puternic instinct de supraviețuire. Unii oameni, își scriu testamentul, alții au renunțat, pentru că este prea sinistru, alții refuză noi aventuri – cum ar fi zborul cu avionul sau mersul în croaziere – pentru că, oricât de puțin probabil ar fi, ar putea avea consecințe fatale. Apoi, sunt cei care se tem să-și împărtășească credința, pentru că asta ar putea duce la persecuții violente. Pentru alții, procesul de moarte deseori este dureros.
Totuși, nu așa ar trebui să gândească credincioșii. Suntem chemați să trăim cu gândul veșniciei întipărit în noi, în toate situațiile, iar asta include și modul în care privim moartea.
La doar două săptămâni de la un accident, în urmă căruia și-a fracturat pelvisul, fostul președinte Jimmy Carter se află în spatele amvonului la Biserica Baptistă Maranatha, din Georgia, unde a spus că este „împăcat cu gândul morții”, asta, în urmă unui diagnostic dur primit în 2015, melanom, care s-a extins la creier. „Nu i-am cerut lui Dumnezeu să mă lase să trăiesc, ci am cerut o atitudine adecvată față de acest proces, numit moarte”, a declarat Carter. „Și am constatat că eram complet relaxat în față morții. Nu prea mi-a păsat dacă am să mor sau am să trăiesc. Încăpând de atunci, am fost absolut încrezător că credința mea trebuie să includă și încredere completă în viața de după moarte”, a continuat el. „Deci, voi trăi din nou după ce voi muri.” La cei 95 de ani, Carter are încredere în promisiunile Bibliei față de credincioși.
Cuvintele lui Pavel, din ROMANI capitolul 8, arată clar de ce, atât Carter, cât și fiecare creștin ar trebui să fie „absolut și complet în largul morții”.
Moartea în sine nu este un lucru plăcut – este o consecință a unei lumi căzute. Dar cei care sunt în Hristos nu au de ce să se teamă de moarte, deoarece moartea pământească este semnul câștigului etern. Doar cei care nu au găsit mântuirea în Isus au motive să se teamă; adevărata moarte este o eternă suferință în iad, o despărțire veșnică de Dumnezeu.